Un copil, vrând să se roage, spuse așa:
Doamne, în această seară îți cer un lucru special... Transformă-mă într-un televizor, astfel ca să ocup primul loc. Mi-ar plăcea să trăiesc așa cum trăiește televizorul în casa noastră. Cu alte cuvinte, să am o cameră specială pentru a-i aduna pe toți membrii familiei în jurul meu.
Să fiu luat în serios atunci când vorbesc. Fă ca eu să fiu în centrul atenției astfel ca toți să asculte fără să mă întrerupă, nici să nu discute între ei.
Mi-ar plăcea să trăiesc acea atenție specială pe care o trăiește televizorul atunci când se strică... Și să țin companie tatălui meu atunci când se întoarce acasă, și atunci când vine obosit de la serviciu. Și ca mama mea, în loc să mă ignore, să mă caute atunci când este singură și plictisită. Și ca frații și surorile să se certe care să stea cu mine mai mult... Și să pot distra toată familia, chiar dacă uneori nu spun nimic.Mi-ar plăcea să trăiesc senzația celui care lasă totul la o parte pentru a petrece câteva momente lângă mine.
Doamne, nu îți cer multe. Numai să trăiesc așa cum trăiește orice televizor. Amin.
Din păcate astăzi există o realitate tristă. Omul are mai mult timp pentru a privi la televizor... decât să-i asculte și să-i privească pe familiarii lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial