Trezit de Inger din rutina si plictiseala…

Sunt obosit de atâta muncă și de văzut aceeași oameni în drum spre serviciu. Ajung acasă și nevasta-mi servește același fel de mâncare la cină. Vreau să intru în baie, apoi să intru în camera mea, să mă întind în pat să stau liniștit la televizor, dar fiica mea nu mă lasă, pentru că ea vrea mereu să se joace cu mine; nu mă înțelege că sunt obosit. Și tatăl meu mă deranjează câteodată, soția mea la fel, … și între nevastă, fiică, tată, încep să înnebunesc. Vreau liniște. Unicul lucru bun este somnul, când închid ochii mă liniștesc și parcă uit de toți și toate.


Dintr-o dată apăru un înger înveșmântat în lumină!
-„Pace ție! Pentru tine am venit!”

Cine ești cum ai intrat?
-„M-a trimis Dumnezeu după tine. Mi-a spus să-ți ascult plângerile și …..ai dreptate! A venit timpul să te „odihnești” .
-Asta nu este posibil, asta înseamnă că trebuie să mor….
-„Așa este vei muri. Nu ai să mai întâlnești mereu aceeași oameni, nici nu mai trebuie să-ți suporți nevasta veșnic nemulțumită, nici pe micuța ta fiică, nici să asculți sfaturile tatălui tău”.
-Dar ce se va întâmpla cu totul, cu serviciul meu….?
-„Nu-ți face probleme, la firma unde lucrezi tu, au găsit deja pe altcineva; și bineînțeles este fericit pentru că nu avea servici”.
-Și soția mea și copilul meu?
-„Soția ta va întâlni un bărbat bun, care o va respecta și admira pentru calitățile sale, și are răbdare s-o asculte cu plăcere, fără să-i reproșeze nimic. Și-n plus, va avea grijă de fiica ta, o va iubi mult ca și cum ar fi a lui; și oricât de obosit ar veni de la serviciu, are răbdare să se joace cu ea și vor fi foarte fericiți”.
-Nu! Nu pot să mor!
-„Îmi pare rău dar decizia a fost luată”.
-Dar asta înseamnă că nu-mi mai pot săruta fiica niciodată, că nu-i mai pot spune„Te iubesc” soției mele și nici nu imi mai pot îmbrățișa tatăl. Nu, nu vreau să mor, vreau să trăiesc, nu vreau să mor încă…
-„Dar, nu asta doreai?…ODIHNĂ. Acum te poți odihni etern, dormi pentru veșnicie.”
-Nu, nu vreau, te rog, Dumnezeule…!
-„Ce ai iubitule? Ai un coșmar?” – îmi șopti soția mea, trezindu-mă.
-Nu….nu a fost un coșmar, a fost încă o șansă.

Ai grijă de familia ta.