Rugăciunea unui povăţuitor de suflete, înainte de moarte, pentru credincioşii pe care i-a păstorit: (Konstantin Kiril Filosoful - monah, filosof, mort în 860)

Doamne, Creatorul tuturor cetelor îngereşti şi al puterilor celor nevăzute, Care ai adus de la nefiinţă la fiinţă întreaga lume!
Tu, Care îi asculţi pe cei care se supun voinţei Tale şi urmează neabătut poruncile Tale, ascultă şi rugăciunea mea şi ocroteşte turma pe care mi-ai încredinţat-o spre păstorire mie, netrebnicului Tău slujitor. Păzeşte-o de atacurile celor care n-au frică de Tine, nimiceşte toată erezia şi înşelăciunea şi ajută Biserica Ta să crească şi să sporească mereu. Uneşte-i pe toţi în dreptatea credinţei şi fă ca în sufletele slujitorilor să prindă mereu rod sămânţa cuvântului Adevărului Tău.

De vreme ce m-ai ales pe mine, nevrednicul, să propovăduiesc Evanghelia Ta în mijlocul poporului, eu mă supun voii Tale, ştiind că puterea de a împlini ce este plăcut Ţie e şi aceasta numai dar de la Tine.

Aşadar, pentru că a venit timpul să-Ţi înapoiez ceea ce mi-ai dăruit, Te rog să ţii poporul Tău credincios pururi sub acoperământul aripilor Tale, ca să laude şi să preamărească numele Tău întreit sfânt, acum şi în vecii vecilor.

Notă: „Înşelăciunea” şi „atacurile” împotriva Bisericii, demascate în rugăciunea de faţă, se referă la persistenţa în acea epocă (secolul IX, când evanghelizarea slavilor era încă un proces neîncheiat) a practicilor păgâne. După câteva sute de ani de creştinism oficial, încă existau numeroase comunităţi care trăiau izolate şi refuzau cu încăpăţânare să renunţe la păgânism, motiv pentru care nu de puţine ori era nevoie să se recurgă la forţă pentru a le determina să se supună legilor şi să se integreze în societate (într-una din capodoperele de tinereţe ale lui Andrei Tarkovski, „Andrei Rubliov”, este înfăţişat, printre altele, şi acest fenomen straniu).

Traducere de: Munteanu Sorina