Povestea vorbeşte de: simţul datoriei, compasiune şi iubire, iubirea de aproape, generozitate
Pe o potecă abruptă şi stâncoasă am întâlnit o fetiţă, care-şi purta în spate frăţiorul. Se vedea cu ochiul liber că micuţul era prea greu pentru puterile ei. I-am spus:
–Fetiţo, ce grea povară duci!
Ea m-a privit mirată şi mi-a spus cu reproş în glas:
–Nu este o povară domnule, este fratele meu!
Am rămas uluit. Fetiţa cea curajoasă tocmai îmi dăduse o lecţie de viaţă.
Şi când durerile oamenilor mă copleşesc şi îmi pierd tot curajul, cuvintele fetei îmi amintesc:,,Nu este povară, este fratele meu!"
“Nu putem face lucruri mari pe acest Pamant, putem face numai lucruri mici, cu multa dragoste” zicea Mother Teresa și cred că se fetița a ințeles, rămâne ca și eu să înțeleg pe deplin :)
RăspundețiȘtergerecred că, dacă vrem să înțelegem lucrurile mari ale lumii și ale lui Dumnezeu, trebuie să devenim mici, asemenea lui Isus care s-a făcut copil-om
RăspundețiȘtergere