Alfabetul rugăciunii: (Konstantin Preslavski – sec. IX-X, scriitor bisericesc, misionar, predicator)

Dumnezeule a toată zidirea şi a toată făptura văzută şi nevăzută,
Duhule Cel viu, trimite în inima mea cuvânt spre folosul tuturor celor care trăiesc după poruncile Tale. Că Legea Ta este lumină călăuzitoare a creştinilor care-şi deschid porţile sufletelor pentru a primi înlăuntrul lor Evanghelia şi a urma neabătuţi drumul ei, râvnind să se facă părtaşi ai darurilor Tale.

Pogoară-Te, flacără slăvită, care ai chemat la Botez popoarele slave, şi luminează-mi mintea. Cu ardoare Te rog, Dă-mi plinătatea cuvântului, Tată, Fiule şi Duhule Preasfinte.

Spre Tine îmi ridic mâinile, Izvorule al înţelepciunii, şi Te rog, alungă de la mine viclenia plină de răutate a lui Faraon şi dă-mi cugetul heruvimilor şi serafimilor.

Preasfântă Treime, preschimbă jalea mea în bucurie, ca să pot vorbi cu înţelepciune despre minunile tale şi să propovăduiesc cu tărie şi vrednicie cuvântul Evangheliei, lăudând fără încetare Treimea Cea de o Fiinţă, Care pe toţi, bătrâni şi tineri, îi uneşte cu sine şi Căreia întreg poporul cel renăscut în duh şi adevăr îi înalţă slava care numai ei i se cuvine. Amin.


Notă: Nu întâmplător în această rugăciune se invocă nevoia de „cuvânt cu putere multă”. La sfârşitul secolului al IX-lea, când a trăit autorul ei, creştinarea slavilor (popoare de origine iraniană) se încheiase de puţin timp. Păstorii sufleteşti, ca şi misionarii laici asemenea lui K. Preslavski aveau în faţă datoria de a-i ajuta pe cei nou convertiţi, pas cu pas, să asimileze şi practic credinţa pe care o adoptaseră teoretic. Rodul râvnei lor neobosite este în primul rând impresionantul număr de sfinţi proveniţi din rândurile bulgarilor (dintre care doi, Sf. Muceniţă Filoteia şi Sf. Dimitrie Basarabov, îşi au moaştele în România).