Sa nu iei numele lui Dumnezeu in zadar...

15 august 2003. Record de temperatura la Oltenita: + 41° C la umbra. Dupa ce am terminat Sfanta Liturghie la biserica (slujba mare, lume multa, era doar Sfanta Marie), la ora 13.00 am mers la o inmormantare. Trecuse la cele vesnice o femeie credincioasa din parohia noastra pe care o chema... Maria. Am mers acasa, am slujit ce se cuvine in astfel de imprejurari si am plecat cu totii la biserica, apoi spre cimitir. Mergand pe drum m-am uitat in sus; nici un nor, soarele ne dogorea, iesea caldura si din asfalt. Oamenii nu aveau pe ei decat maieul, unii erau chiar la bustul gol, caldura mare... Eu eram cu reverenda pe mine, transpirat tot, simteam maieul lipit de spate si valuri de caldura ma copleseau, parca eram intr-un solar neaerisit. Ajungem la cimitir, apoi mergem iar acasa, la pomana, cum e obiceiul. Cei ai casei asezasera masa in curte, imi dau seama ca locul meu la masa ma obliga sa stau cu fata in soare. Am vazut intr-un colt de curte doi barbati care isi turnau cu sticlele apa pe cap si pe piept. Ma asez la masa si tanti Floarea imi aduce o farfurie de ciorba fierbinte, fierbinte... fierbinte. Am simtit ca imi vine sa lesin. Ma ridic discret de la masa si intru in casa:

- Tanti Leana simt ca iau foc, nu pot sa stau afara; uite stau aici la masa asta. Da-mi mai intai o cana cu apa...

- Da taica parinte, nu vezi ce caldura mare e? Luati loc aici ca e mai umbra si va aduc acum de mancare!
intre timp se apropie de mine nea' Vasile:
- Parinte, am nevoie de o recomandare de la dumneavoastra, pentru Florin, baiatul meu da examen la Seminar; vreau sa-l fac popa. Ce afacere buna ar fi!!!

Si nea' Vasile si-a tuguiat buzele de parca ar fi muscat dintr-un ardei iute.
- Spune-i lui Florin sa vina diseara pe la mine sa stau cu el de vorba.
Ce altceva ar fi trebuit sa spun in asemenea imprejurare si ce comentariu ar fi trebuit sa-i fac lui nea' Vasile sa inteleaga repede ca preotia nu e o afacere si nu e usoara.
Spre seara vine la mine Florin. De cum intra in curte il vad ca era imbracat cu un tricou care avea imprimat pe el chipul lui Che Gue-vara, avea un cercel in ureche si mesteca din gura.

- Saru' mana parinte!
- Sa traiesti mai Florine! Dar ce...
- Puteti sa-mi spuneti si Gonzales! Asa imi spun prietenii... Gonzales!
- Mai Florinele, eu iti spun cum te-am botezat! De ce ti-ai pus cercel in ureche?! in limba de ce nu ti-ai pus? ...incerc sa glumesc cu el!
- Mi-am pus si in limba! Si scoate victorios limba la mine si o flutura facand sa-i tremure o bila agatata de varful limbii. Am ramas fara replica. Sa rad? Sa ma mir?
- Am inteles ca vrei sa te faci preot. Sa stii ca preotia este o misiune foarte grea. Eu nu-ti spun de la mine nimic, iti spun doar ce ne-a spus noua parintele diriginte in prima zi de scoala cand am intrat la Seminar, in Episcopia noastra sunt zeci de preoti care au trecut si prin mana lui. Azi este preot la biserica Sfantu Silvestru din capitala si-l cheama Nicolae Bordasiu (va sarut dreapta parinte). Ne-a asezat pe toti in banca apoi a stat in picioare langa catedra care era pe un podium. Mi s-a parut ca este cat un munte. Avea chelie, purta ochelari, sta drept sprijinindu-se cu o mana de catedra. Avea in jur de 45 de ani, parul care-l mai avea era putin gri-zonat pe la tample. Eram in clasa 60 de elevi, vorbea tare, ca un tunet, apasat si sacadat. Era aspru... si bine a facut. „Domnule elev, s-a terminat cu hoinareala -ne-a spus. De azi inainte toata viata ta ai sa mergi la biserica in fiecare duminica si sarbatoare. Cinci ani de zile ai sa stai in internat, n-ai sa iesi in oras decat sambata doua ore si duminica doua ore. Sase zile pe saptamana ai sa stai 15 ore pe zi in banca. Nu mai bati mingea pe maidan, nici microbist n-ai voie sa mai fi. S-a terminat cu ceaiurile dansante; un preot nu joaca si nu danseaza, intr-un sat te duci exemplu bun, nu prost. Sa nu ma faceti sa-mi crape obrazul de rusine din cauza voastra. Sa nu faceti Biserica de ras prin purtarea voastra, ca cine face Biserica de ras, rade de Dumnezeu. Cine nu e in stare sa fie om de treaba acum sa-si faca valiza si sa plece acasa. Si a tunat spre noi baritonal si sacadat. N-auzi domnule sa-ti faci valiza si sa pleci acasa?" Florinele, ne-am ghemuit toti in banca. Nu ni se vedeau decat capetele si cu cat noi ne lasam in jos mai mult, cu atat ni se parea parintele mai mare.
- Taica parinte, eu nu vreau sa ma fac preot. Tata ma bate la cap...
- Atunci vorbeste serios cu tatal tau, ca intre doi barbati si explica-i ca nu-ti doresti sa fi preot.
A plecat Florinel; cand s-a intors cu spatele avea imprimat pe tricou: "Ce jeune est le future de notre pays".
Seara la televizor toate canalele transmiteau stirea ca un student la Teologie a furat dintr-un magazin. Am simtit atunci ca-mi crapa obrazul de rusine. "Cineva" ar fi trebuit sa-si fi facut valiza si sa fi plecat acasa.