Iustin Martirul şi Filosoful

Iustin Martirul este considerat cea mai reprezentativă figură a Bisericii creştine din veacul al II-lea datorită operei sale apologetice, cea mai vastă din vremea lui, şi vieţii tumultuoase, plină de nelinişte sufletească şi căutare neobosită a adevărului. Supranumele de filosof şi martir (philosophus et martyr) este atribuit lui Iustin de către Tertulian în Adversus Valentinianos.

Mărturii ale vieţii sale sunt scrierile ce ni s-au păstrat: cele două Apologii în favoarea creştinilor şi Dialogul cu iudeul Tryfon. El însuşi se prezintă ca fiind ,,Iustin, fiul lui Priscus, nepotul lui Bacchius, născut în Flavia Napolei din Siria Palestinei”(IUSTIN, Apologia întâi în favoarea creştinilor, I.). Moare la Roma, primind cunună mucenicească, în timpul prefectului Iunius Rusticus (163-167); se presupune că filosoful Crescens ,, care se străduia să pună în lumină învăţătura şi tot felul de a vieţui al cinicilor” (Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească., IV, XVI, 1) ar fi uneltit împotriva sa. Deşi nu se cunosc prea multe despre familia din care provine, numele tatălui, Priscus, indică originea latină. Critica severă pe care o face iudeilor şi samarinenilor care nu-L recunosc pe Hristos ca fiind Mesia şi faptul că se prezintă pe sine ca necircumscris (,, …nu trebuie nici să şovăiţi şi nici să vă îndoiţi de a-mi crede mie, chiar dacă eu sunt necircumscris”. IUSTIN, Dialogul cu iudeul Tryfon, XXVIII) întăresc convingerea în originea sa păgână. Despre educaţia sa nu se ştie nimic, afară de afirmaţia lui Eusebiu că era ,,un spirit cultivat şi rîvnitor pentru lucrurile dumnezeieşti şi care sunt de cel mai mare folos”(EUSEBIU DE CEZAREEA op. cit., IV, XVIII, 1) şi descrierea itinerarului său prin diverse şcoli filosofice din prologul Dialogului cu iudeul Tryfon. Mai întâi frecventase o perioadă mai îndelungată şcoala stoică dar o părăsise pentru că nu-i mai vorbea despre Dumnezeu despre care stoicul nu ştia prea multe, afirmând că o astfel de învăţătură nu este necesară; de la stoic Iustin trece la peripatetician pe care-l părăseşte după câteva zile deoarece pretinsese plata pentru ştiinţa sa; dornic de cunoaştere vrea să devină ucenicul unui pitagoreu; pentru a putea pătrunde în tainele filosofiei, pitagoreul îi spune că trebuie să studieze în prealabil muzica, astronomia şi geometria; cunoscând acestea sufletul va fi pregătit pentru cunoaşterea celor inteligibile. Pentru că nu studiase disciplinele respective şi însuşirea lor i-ar fi luat prea mult timp Iustin hotărăşte să se îndrepte spre platonicieni ,,care aveau un frumos renume”, Ceea ce-l atrage în mod deosebit la doctrina platonicienilor este înţelegerea lucrurilor netrupeşti şi teoria ideilor care aveau drept scop vederea lui Dumnezeu faţă către faţă, mulţumind pentru moment dorinţa sa de cunoaştere. Întâlnirea cu bătrânul ,,plăcut la înfăţişare” (în Dialogul cu iudeul Tryfon) aduce alte schimbări în viaţa lui Iustin. Discută cu acesta chestiuni legate de frământările sale sufleteşti; după o analiză critică a concepţiilor platonice despre filosofie, Dumnezeu, şi suflet ajunge la concluzia că nici Platon nu deţine întregul adevăr. Bătrânul îi recomandă să citească cărţile profeţilor care au scris sub inspiraţia Duhului Sfânt.

,,Scrierile lor se păstrează chiar şi acum şi, îndeletnicindu-se cineva cu ele, dacă crede în ele, poate folosi foarte mult, atât cu privire la începuturi cât şi cu privire la sfârşit şi la toate cele ce trebuie să ştie un filozof. Ei nu vorbesc cu dovezi, căci sunt nişte martori vrednici ai adevărului mai presus de orice dovadă. Cele ce s-au întâmplat, însă, sau se întâmplă şi acum, silesc pe orişicine să fie de acord cu cele grăite de dânşii”(Iustin, op.cit., VII).

Iustin, dând crezare cuvintelor bătrânului se converteşte la creştinism; experienţa converirii este una inedită dar despre asta vom scrie în alt articol.

Bibliografie

1. IUSTIN MARTIRUL ŞI FILOSOFUL, Apologia întîia în favoarea creştinilor, în Apologeţi de limba greacă, traducere şi note de CĂCIULĂ N. OLIMP, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1997.

2. IDEM, Dialogul cu iudeul Tryfon, în Apologeţi de limba greacă, traducere şi note de CĂCIULĂ N. OLIMP, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1997.

3. EUSEBIU DE CEZAREEA, Scrieri, partea întîa, Istoria Bisericească, traducere, studiu, note şi comentarii de Pr. Prof. T. BODOGAE, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987.

Autor: Muraru Raluca