Enunțul lui Nietzsche – Gott ist tot - aminteşte a afirmație a lui Hegel, care constată şi el că “sentimentul pe care se sprijină religia epocii noi [este] sentimentul că Dumnezeu însuşi e mort”. Pe aceeaşi linie se înscrie, probabil, şi cugetarea lui Blaise Pascal (care preia un gând din Plutarh): “Marele Pan a murit”.
Prin urmare, Nietzsche se înscrie pe o linie venerabilă a metafizicii şi nu inaugurează neapărat discuţia despre moartea şi consecinţele eclipsei divinului. Și nici aceea despre nihilism.
În 1886, Friedrich Nietzsche adaugă o a cincea carte la Ştiinţa voioasă. Aforismul 343 afirmă că evenimentul recent cel mai important şi anume acela al morţii lui Dumnezeu începe să-şi arunce “primele umbre” asupra Europei. În aforismul 343, Nietzsche se referă aparent la Dumnezeul creştin, dar el desemnează prin numele Dumnezeu –după cum sugerează Martin Heidegger, în Nietzsches Wort 'Gott ist tot' -, “domeniul Ideilor şi idealurilor” [domeniul inteligibilului postulat de Platon].
Ce trebuie să înţelegem prin sintagma “domeniul Ideilor / Formelor şi idealurilor”?
Martin Heidegger precizează: “De la Platon şi mai exact odată cu interpretarea elenistică şi creştină a filosofiei platoniciene, această lume supra-sensibilă e considerată ca adevărata lume, lumea propriu-zis reală. Lumea sensibilă, dimpotrivă, nu e decât un aici-jos, o lume schimbătoare, deci pur aparentă şi ireală. Aici-jos e valea plângerii, prin opoziţie cu muntele fericirii eterne, în lumea de dincolo. Dacă noi numim, cum face Kant, lumea sensibilă ‘lume fizică’, în sensul larg al cuvântului, atunci lumea supra-sensibilă e lumea metafizică”.
Şi Heidegger continuă: “Astfel spus ‘Dumnezeu a murit’ semnifică [următorul lucru]: lumea supra-sensibilă e fără putere eficientă. Ea nu dă naştere la nici o viaţă. Nu creaza nimic. Metafizica sau, mai corect, ceea ce credea Nietzsche că este metafizica adică filosofia occidentală înţeleasă ca platonism a ajuns la capăt, și-a epuizat toate posibilitățile de dezvoltare. În ce-l priveşte pe Nietzsche, el îşi concepe filsofia ca pe o mişcare anti-metafizică, adică – în opinia lui – anti-platoniciană”.
Emil Ghețu
N. A. Vincent van Gogh: La nuit étoilée, le Rhône à Arles (1888).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial