Către Maica chemării
Ref: Ave, Maria!
Inima-mi bate-n val de fericire,
O, Maică a chemării mele sfinte,Şi se topeşte-n lacrimi de iubire,
Sub farmecul aducerii aminte.
Eram copil neştiutor, zburdalnic,
La joc cu cei cu mine deopotrivă
Când Domnul, cel cu ne-nţelese planuri
Şi-a pus pe capu-mi mâna milostivă.
El mi-a soptit din ostia cea albă
Să-i fiu urmaş şi credincioasă slugă.
Am zis atunci rămas bun tuturora
Părinţi dragi, fraţi iubiţi şi-ntreaga lume;
Şi-n urma mea s-a-nchis tăcută poarta
Iubitului lăcas de-nţelepciune.
Sub fruntea mea s-a adunat lumină
Şi-n inimă comoară de iubire,
Şi-am înţeles cât e de dulce Domnul,
Potirul, partea mea de mostenire.
Primeşte, Maică Sfântă, cu iubire
Ruga-mi încrezătoare şi fierbinte:
Să am tărie-n calea încercării,
Şi să privesc mereu tot înainte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial