Diverse forme de trăire a unicei sfinţenii (III)

"Preoţii, asemenea episcopilor, a căror cunună spirituală sunt, participând la harul misiunii lor, prin Cristos,veşnicul şi unicul Mijlocitor, trebuie să crească, prin exercitarea zilnică a îndatoririi lor, în iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, să păstreze legătura comuniunii preoţeşti, să abunde în orice bogăţie spirituală şi să de-a tuturor mărturie vie despre Dumnezeu, după exemplul acelor preoţi care, de-a lungul veacurilor, într-o slujire deseori umilă şi ascunsă, au lăsat o strălucită pildă de sfinţenie. Lauda lor răsună în Biserica lui Dumnezeu. Rugându-se şi aducând Jertfa - în virtutea îndatorii lor - pentru Turma încredinţată şi pentru întreg Poporul lui Dumnezeu, conştienţi de ceea ce fac şi imitând ceea ce săvârşesc, departe de a fi împiedicaţi de grijile, primejdiile şi ostenelile apostolatului, ei trebuie să se ridice, mai degrabă, prin ele, la o sfinţenie mai înaltă, hrănindu-şi şi înviorându-şi activitatea la izvoarele nesecate ale contemplaţiei, spre bucuria întregii Biserici a lui Dumnezeu. Toţi preoţii, şi în special aceia care prin hirotonire sunt numiţi preoţi diecezani, să nu uite în ce măsură contribuie la sfinţenia lor unirea fidelă şi cooperarea generoasă cu Epicopul lor" (LG 41) va urma...